Poezii pentru Mihai Eminescu (1850-1889)

Cuvintele dau viata ideilor. Cautand cuvantul ce exprima adevarul, Eminescu a conferit verbului o incarcatura de simtire si cugetare care il inscriu pe traiectorii ce ignora spectacolul de-o zi. Astazi se implinesc 164 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, poetul national al Romaniei, socotit drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana. Mihai Eminescu s-a nascut pe 15 ianuarie 1850 la Botosani, fiind al saptelea din cei unsprezece copii ai caminarului Gheorghe Eminovici si al Ralucai Eminovici.

Nimic nu ne poate intuneca bucuria ca ne numaram printre neamurile carora le-a fost dat un mare poet. Poporul roman nu-l va da uitarii niciodata pe poetul care ne reprezinta cel mai bine spiritualitatea. Iata cateva randuri dedicate marelui nostru poet roman Mihai Eminescu:

Poeziei

Nu te-am uitat. Ca un izvor furis

Alunecand sub bolti de arinis,

Am disparut o vreme sub pamant,

Sa-mi innoiesc fuioarele de cant.

Secatuii, ori m-a sorbit nisipul,

Ca nu-ti mai port in foi de ape chipul?

Dar de-ai fi pus urechea peste glie,

Iti rasuna-n adand chemarea vie.

Ci iata-l azi, tasnind pe negandite

Din coapsele de pietre biruite,

Invigorat si rodnic ca sa-ti poarte

Tot mai departe, chipul fara moarte...

 Eminescu

Eminescu este steaua,

Eminescu este luna,

Eminescu este codrul,

Eminescu este struna.

Eminescu este raul,

Eminescu este ramul,

Eminescul este cantul,

eminescu este neamul.

Steaua, luna, codrul, struna,

Raul, ramul,

Cantul, neamul,

Eminescu-i tot ce-avem.

Despre Eminescu

Eminescu a fost si este,

Eminescu e-o poveste

cu plopii fara sot,

o poveste pentru toti.

Eminescu este-o carte

cu ganduri, ganduri departe,

carte cu luceferi vii,

pentru adulti, pentru copii.

Pentru Eminescu

Drumurile mele toate

Destramate,

Cand incerc sa le adun,

Le gasesc acum din nou

Langa teiul din Copou.

Dorurile mele toate

Destramate,

Cand incerc sa le adun,

Le gasesc intr-un volum:

"Poezii"

Gandurile mele toate

Destramate,

Cand incerc sa le adun,

Le gasesc intr-un cuvant,

Bland si sfant:

Eminescu.

Ganduri pentru Eminescu

Nimica, strainule, nu-ncanta

Mai mult ca poezia ce buza mea framanta

Si-ngana-ncet suspinul in murmur de izvoare,

 Un Eminescu trist la margine de mare.

S-asculti tacut de pe coline seara

Cum rostogoluri vin turme de oi,

Cum doina te-nfioara pe la noi

Si simti vibrand din suflet toata tara.

Sa stai s-asculti in liniste cantarea

Sub orga de lumini din flori de tei,

"Mai am un singur dor" sopteste marea-

Oglinda ochilor sai tristi si grei.

Ora Luceafarului Romanesc

Pornesc ca un fulger

Prin spatii de file,

In fiece noapte,

Spre locul de unde

Se naste lumina,

Spre locul de unde

Mi-apari tu sclipind.

Aici este golul

Si poate speranta,

Aici este totul

Si totusi nimic.

De-aici striga singura

Un "Eu" fara moarte

Nascand nestemate

Cu miez intelept.

De-aici privesti lumea

Plangandu-i tristetea,

Ori dandu-i iubirea

Sub floarea de tei.

Te stiu si te caut

Prin muzici de sfere,

Lumina in suflet,

In cuget si fapta.

Rotire perfecta

Tinzand spre mai mult.

Ma faci sa simt viata

Pulsand cristalina,

Ma faci sa vad omul

Asa cum el este,

Cum spera sa fie,

Sau poate cum vrea.